Transferul de bunăstare

Criza financiară prin care trece în aceste momente economia globală va avea pe termen lung cel puțin două urmări majore, în opinia mea, și anume:

• o perioadă de inflație persistentă ca urmare a tipăririi excesive de bani, impusă de finanțarea deficitelor suverane și de pierderile masive ale sistemului financial global, generate în special de criza sub-prime ce va duce și la detronarea dolarului din poziția de monedă de referință în schimburile comerciale.
• al doilea aspect, cu impact social pe termen lung, este translatarea bunăstarii, în special a clasei de mijloc, din lumea dezvoltată nord-atlantică spre țările emergente ale BRIC, în special China.

Soluția continuării creșterii economice, cu ritmuri înalte pentru aceste țări nu are nicio șansă fără o stimulare a consumului intern, singura limitare a acestei politici fiind presiunea crescută pe resurse și materii prime.

Țările dezvoltate au încurajat un nivel de trai ridicat, bazat pe îndatorare excesivă (cu excepția Germaniei) în timp ce țările emergente deținătoare de resurse materiale și forță de muncă au finanțat bunăstarea generată de politici de genul acesta, în condițiile în care propria lor populație are un nivel de trai foarte scăzut. Cred că această politică va cunoaște încet un declin semnificativ, din ce în ce mai mulți cetățeni ai țărilor emergente dorind și putând avea acces la beneficiile unui trai prosper, în accepțiunea vestică a termenului.

Din păcate acest trend global nu va avea efecte favorabile semnificative și pentru clasa mijlocie din România, surprinsă de criză într-un moment incipient al formării ei, în principal datorită politicii de îndatorare publică excesivă. Deși nivelul datoriei publice în PIB nu este încă la fel de înalt ca acela al țărilor dezvoltate, trebuie să ținem seama că am plecat de la un grad de bunăstare foarte scăzut, iar nivelul ridicat al serviciului acesteia va fi dificil de recuperat în special în actualele condiții globale.