Relansarea creditării și riscurile ei

Orice economie, dar în special una emergentă ca a României, are nevoie de credite ca de aer, pentru a se putea dezvolta.

Creditarea trebuie să acopere nu numai activitatea curentă ci și proiectele de investiții private sau cele de infrastructură ori cofinanțate cu fonduri europene.

Dacă ne referim la creditarea sectorului privat, este favorizată secțiunea activității de export, a cărei relansare este mai rapidă. IMM-urile și companiile ce acoperă cu preponderență consumul intern sunt defavorizate datorită restrângerii drastice a consumului în ultimul an, în special datorită creșterii TVA și a reducerii salariilor bugetare.

Nivelul creditelor neperformante, care au redus capacitatea de creditare a cvasi-totalității băncilor, a fost parțial compensat de reducerea rezervelor minime obligatorii. În acest fel băncile ar putea, din punct de vedere tehnic, să reînceapă creditarea la niveluri mai consistente, dar nu peste cel al creșterii economice.

Cel mai sever obstacol în calea relansării procesului este însă situația economică dificilă în care se găsesc încă multe dintre companiile cu capital românesc, decapitalizate și surprinse de criză în plin proces de expansiune, lucru care le-a facut foarte vulnerabile. Majoritatea departamentelor de risc din bănci care au conștientizat acest nivel ridicat al riscului, au creditat în ultimul an cele mai sigure companii, trebuind azi să relaxeze condițiile pentru a credita noi companii din sectoare aparent mai riscante. Acest lucru nu va fi posibil până când spectrul recesiunii mondiale nu se va fi îndepărtat și economia românească nu va porni pe baze solide, cu ritmuri de dezvoltare sustenabile pe termen lung.

Sectorul financiar nu a reușit încă să reducă semnificativ nivelul neperformantelor, respectiv curățarea activelor toxice și reintrarea sumelor imobilizate aici în circuitul economic sănătos.

În căutarea semnalelor pozitive, ne vom îndrepta atenția înspre nivelul investițiilor străine, aflate încă la un nivel foarte scăzut, reducerea deficitului bugetar și creșterea productivității. Alături de scăderea reală a șomajului, aceștia sunt indicatorii de creștere pentru a aprecia revenirea economiei și a creditării.