Efectele crizei (I)

Continuarea căderii abrupte a economiei cel puţin încă două trimestre va aduce un val de companii în pragul falimentului, multe dintre ele intrând efectiv în lichidare . Dacă în ultimele şase luni am discutat de criză, durată şi amploare, în următoarele luni vom asista şi la efectele ei devastatoare pentru unele companii care şi-au pierdut resursele şi implicit şansa de a depăşi momentul.

Cele mai afectate companii vor fi cele din industria imobiliară – construcţii, materiale de construcţii, dezvoltatori imobiliari precum şi cele din serviciile financiare. Având în vedere conjunctura internaţională nefavorabilă şi măsurile procriză luate de guvern, care aşteaptă minuni pozitive de la decizii pripite, cei care vor avea cel mai mult de suferit vor fi în primul rând companiile apoi angajaţii acestora. În următoarea fază vor suferi şi celelalte categorii, reprezentate de bugetari, care până acum au fost imuni la criză.

Tot în perioada următoare vor puncta pierderi şi finanţatorii respectiv băncile, o parte din rezervele eliberate de BNR luând calea provizioanelor pentru creditele neperformante.

În ultima perioadă am evitat să vorbesc despre creditele „subprime” dar asta nu înseamnă că sistemul bancar din România a fost ferit de acest fenomen global. Rămâne acum de văzut amploarea acestuia, determinată în mare parte şi de durata crizei. Până nu va fi cunoscută valoarea pierderilor nu sunt şanse să se reia efectiv creditarea, respectiv să ajungem pe un trend crescător al dobânzilor.

O altă cauză care împiedică reluarea creditării este competiţia neloială pe care o face guvernul mediului economic. Prin împrumuturile la dobânzi exorbitante care au ca scop cheltuieli bugetare ce nu se regăsesc din păcate decât în mică măsură în investiţii publice, guvernul agravează situaţia precară a economiei. Nu trebuie să uităm că toate costurile acestor dobânzi vor fi suportate tot de contribuabil, şi aşa sugrumat de impozite şi împiedicat astfel să îşi revină prin forţe proprii.

Dacă în perioada de avânt economic din ultimii patru-cinci ani deciziile guvernanţilor nu afectau în mare măsură evoluţia societăţii, România fiind ca o maşină pe autostradă în „cruise control”, în care calităţile şoferului nu prea contau, acum ne aflăm în situaţia unei maşini cu tracţiune pe spate, pe vreme nefavorabilă, polei, condusă pe serpentine de un şofer începător. Efectele  le vom suporta cu toţii iar cel mai afectaţi vor fi cei care au posibilitate mai redusă de a se proteja.

Va urma.