Efectele crizei (II)

21 iulie 2009
Efectele crizei (I)
11 iunie 2009
Valoarea proprietăţilor – Prima Casă
21 iulie 2009

Ultimele semnale privind evoluţia economică sunt total nefavorabile, iar dacă scăderea economică va fi sub 10% în 2009, aceasta se va datora mai degrabă rezultatelor slabe din ultimul trimestru al 2008 (baza de comparaţie), decât revenirii economice.

În condiţiile în care guvernul nu dispune de pârghii pentru a produce ajustări semnificative, efectele devastatoare ale crizei se vor manifesta în toate sectoarele economice, având un impact major şi asupra populaţiei. Programe ca „Prima Casă” sau „Primul Siloz” sunt pozitive însă se aseamănă cu un pahar de apă pe un teren arid: nu generează urmări notabile. Înainte de a fi prea târziu, autorităţile ar trebui să reducă în forţă cheltuielile bugetare neproductive. Din sumele şi aşa din ce în ce mai mici pe care le adună bugetul de stat, prea puţine sunt cele care se întorc în economie creând locuri de muncă, consum şi relansare economică. Din păcate, cred că tocmai aceste gesturi aflate la îndemâna guvernului sunt cele mai greu de făcut având în vedere contextul politic. Acest aspect este deosebit de grav şi ne îndreaptă, în opinia mea, spre abis.

Dacă în primul semestru sistemul financiar (cu excepţia firmelor de leasing auto) a reuşit să mascheze efectele crizei, acest lucru nu va mai fi posibil până la sfârşitul anului. Îngrijorător este faptul că România este lider la inflaţie în UE şi cvasilider în ceea ce priveşte declinul economic în 2009, ceea ce demonstrează amploarea şi cronicizarea crizei.

Deşi foarte neplăcute în sine, falimentele unor companii de dimensiuni semnificative vor face ca economia să se cureţe de jucători neperformanţi care crează blocaje. Sistemul bancar va fi ajutat astfel să scape de creditele neperformante pe care le rostogoleşte de câteva luni bune. Oricum, ieşirea din criză va fi generată de evoluţia economiilor dezvoltate, iar aici semnalele sunt neconvingătoare. Singurul semnal cu adevărat pozitiv ce trebuie luat în considerare este evoluţia Chinei, care deja cunoaşte o relansare care îi va permite să devină motorul relansării economiei mondiale.

Comments are closed.