Când putem vorbi de relansarea economică

Perioada dramatică pe care continuăm s-o parcurgem va avea un sfârşit, însă din păcate nu înainte de finalul lui 2011 – o perioadă lungă în care mulţi din jucătorii de azi nu se vor mai regăsi.

Vor fi sacrificate pe altarul crizei multe firme şi nu numai din cauza managementului defectuos ci și datorită dificultăţilor insurmontabile cărora vor trebui să le facă faţă. Astfel, vor dispărea multe companii insuficient de mature ca soliditate sau poziţie pe piaţă, cu calitate scăzută a creditelor sau grad prea mare de îndatorare, sau pur şi simplu din diluarea motivaţiei întreprinzătorilor – dacă e să vorbim de IMM –uri.

Situaţia dramatică în care se află azi economia românească nu se va termina decât odată cu relansarea sigură a economiei mondiale, respectiv a comunităţii europene de care suntem puternic legaţi.

Acum ar trebui să privim cu încredere sau îngrijorare ritmul de peste 10 % al economiei chineze care practic trage în sus economia globală sau nivelul  la fel de îngrijorător al evoluţiei dolarului care poate pune frână puternică pentru relansarea mult aşteptată, prin prisma creşterii preţului materiei prime.

Situaţia delicată în care se află multe din ţările europene datorită deficitelor mari, coroborată cu evoluţia ratei euro-dolar pot fi alte cauze externe ale întârzierii relansării economiei româneşti, dealtfel foarte sensibilă la evoluţia economiei europene.

Din păcate, gradul de îndatorare ridicat şi în continuă creştere, datoria publică de peste 80 miliarde euro care va depăşi rapid 100 miliarde în următorii ani, cheltuielile bugetare neproductive şi mai ales fără efecte în relansarea economiei face ca posibilităţile noastre de a depăşi sau măcar influenţa prin forţe proprii criza în România să fie minime. Nu trebuie să neglijăm în ultimă instanţă faptul că majorarea impozitelor şi taxelor în România este numai o chestiune de timp şi va constitui un alt factor de triere puternică a supravieţuitorilor.

Putem compara situaţia economiei româneşti în prezent cu cea a  unei comunităţi de urşi care parcurg o toamnă foarte scurtă şi săracă, intrând foarte slăbiţi în hibernare pentru o iarnă foarte lungă şi grea. Odată cu venirea primăverii târzii comunitatea este foarte slăbită şi decimată.

Un avantaj “à la Pyrrhus” ar fi că cei care supravieţuiesc sunt mai puternici şi au în primăvară o pradă mai bogată şi o concurenţă mai mică.