Urmările crizei

Sfârşitul perioadei acute a crizei economice şi financiare va veni cel mai devreme în semestrul al 2-lea al anului 2010. Până atunci economia va trece printr-un purgatoriu în care multe companii de toate dimensiunile, dar în special IMM-uri şi foarte mulţi întreprinzători vor dispărea din peisajul economic. Este un aspect normal datorat competiţiei pe care o fac companiile internaţionale, o dată cu intrarea în CE, peste care s-a suprapus şi această criză de o amploare fără precedent în ultimele decenii.

O consecinţă va fi revenirea foarte lentă la normal a valorilor din industria imobiliară, scăderea drastică a caracterului speculativ al acesteia, precum şi valori decente pentru companiile din celelalte  industrii. Singurele companii care vor avea de câştigat semnificativ vor fi cele din domeniul energiei regenerabile, biotehnologiei, farmaceutic sau ecologiei.

Industria financiară va fi şi ea puternic marcată atât de deflaţia de credit cu riscurile suplimentare impuse de criză, respectiv creşterea rapidă a creditelor neperformante, fapt ce va determina o consolidare a pieţei prin fuziuni-achiziţii sau chiar închiderea unor filiale de bănci. Oricum revenirea creditării va fi un proces de lungă durată şi nu se va mai face niciodată ca în perioada 2006-2008 nu atât datorită pierderilor pe care o să le sufere sistemul, cât din cauza reglementărilor. Această perioadă de reglementări din ce în ce mai severe pentru a preîntâmpina astfel de crize va fi una de durată.

Cred că România în general, dar în special românii vor ajunge cu picioarele pe pământ, urmând să parcurgă calea lungă şi grea a revenirii după criză cu sacrificii, etapă cu etapă, pe parcursul cel puţin a unui deceniu.

O urmare benefică a crizei va fi schimbarea dramatică a mentalităţilor, aprecierea corectă a muncii şi a banului la propria valoare şi în mod sigur o punere la locul potrivit a fiecărui participant la piaţa muncii, atât în sector privat cât şi în cel bugetar. Va fi un proces lung şi dureros dar inevitabil şi benefic pe termen lung.

Dacă în anii trecuţi erau presiuni pe angajatori şi salariile depăşeau substanţial nivelul productivităţii muncii, acest lucru nu va mai fi posibil tot ca o urmare a acestei crize.

De asemenea ne vom confrunta în următorii ani cu niveluri ridicate ale taxelor şi impozitelor pentru plata datoriei publice, cu costurile ridicate ale aparatului bugetar birocratic, cheltuieli cu numărul mare de şomeri şi pensionari, dar şi pentru investiţiile în infrastructura fără de care România va rămâne o regiune subdezvoltată a Europei, o ipoteză de neacceptat pentru europeni dar în mod sigur şi pentru români.