Vocile Clujului – Cine face investiții în imobiliare la Cluj – patea II

Vocile Clujului – Cine face investiții în imobiliare la Cluj – patea I
20 iulie 2018
Vocile Clujului – Cine face investiții în imobiliare la Cluj – patea III
30 iulie 2018
Arata tot

Raul Chiș: Să nu uităm că 3-4 milioane de români sunt plecați în străinătate. Poate și ei contribuie la acel procent de 80% dintre cumpărători, care achită locuințele cu banii jos.

Adrian Crivii: Este foarte posibil să fie așa. Pentru că dacă ai plecat din țară din Bistrița, de exemplu, ai câștigat și economisit o sumă semnificativă de bani, ai de luat o decizie. Cumperi un apartament în Bistrița sau unul în Cluj, unde dacă vei reveni în țară îți vei putea ține copilul la facultate. Iar Clujul devine un punct de atracție pentru cei care vor să trăiască mai bine, dar nu vor să plece din țară.

R.C.: Ați mai spus că, foarte probabil, o parte din banii investiți la Cluj în imobiliare provin din evaziune.

A.C.: Când discutăm despre acest subiect trebuie să fim realiști. Având în vedere nivelul ridicat al evaziunii fiscale din România, o oportunitate pentru plasarea acestor bani negri poate să fie piața imobiliară clujeană. Avem încă destule zone ale economiei care nu sunt fiscalizate, avem contrabandă sau alte activități care generează venituri care nu pot fi taxate, care generează bani negri. Acești bani negri nu intră toți în consum, ci o parte sunt dirijați spre investiții. Clujul, fiind un pol important pentru investițiile imobiliare, iar investițiile în locuințe sunt cele mai sigure pe termen lung, atunci e normal ca banii negri să fie prezenți și aici. Nu trebuie să spunem că acest segment domină piața imobiliară, dar în mod sigur o parte dintre achizițiile de imobile din Cluj se realizează cu astfel de bani.

R.C.: Dacă tot ați vorbit despre taxe, am avut invitați care au susținut că România poate fi considerată un fel de paradis fiscal, având în vedere ponderea redusă a taxelor în PIB. O problemă este și modul în care pot fi declarate și plătite aceste taxe, pentru că nu știu dacă toate acestea pot fi realizate pe canale electronice.

A.C.: Este o observație foarte interesantă. Aș vrea să vin cu un exemplu în acest caz. Eram la un moment dat într-o benzinărie și vroiam să iau o vinietă, dar am uitat să iau chitanța. Angajatul benzinăriei mi-a spus ca aș face mai bine să iau și chitanța, pentru sistemele electronice se mai strică și să nu uit că în România, dacă noi cetățenii greșim, plătim întotdeauna. În schimb dacă statul greșește, nu plătește niciodată nimic.

Revenind la subiectul atins de dumneavoastră, România este una dintre țările europene cu cel mai redus nivel al taxelor. Birocrația și schimbarea repetată, la intervale scurte de timp a Codului Fiscal, este extrem de incomodă pentru cei care doresc să se conformeze și să își achite taxele.

Aș vrea să mai subliniez un lucru. Birocrația nu face altceva decât să genereze costuri. Adică, noi plătim taxe relativ mici, dar avem costuri ridicate pentru colectarea acestor sume, atât de timp, cât și de bani. Iar aceste costuri se răsfrâng tot asupra contribuabilului.

R.C.: Nu vreau să se interpreteze că luăm apărarea celor evazioniștilor, dar trebuie să observăm ca birocrația pune bețe în roate celor care vor să fie corecți.

A.C.: Aveți foarte mare dreptate. Ar trebui ca, pe lângă nivelul scăzut al taxelor, plata acestora să fie mult mai facilă. Iar aici cred că se mai pot face pași importanți. Încet, încet au apărut și plățile online, am înțeles că și la finanțe începe să se reducă această birocrație. În orice țară, trebuie să poți să îți faci un plan de afaceri, în care poți să treci exact care care sunt taxele pe care trebuie să le plătești statului pe termen lung, care sunt costurile de administrare a acestor taxe, și astfel să știl dacă e rentabil sau nu să realizezi o anumită investiție.

R.C: Apropo de această birocrație, în prezent pentru o parte din locuință plătesc eu impozit, iar pentru cealaltă jumătate plătește soția mea. E normal acest lucru?

A.C.: Vă pot spune cum se plătesc impozitele în țările civilizate. Acolo, la începutul fiecărui an, cetățeanul primește o înștiințare legată de nivelul taxelor pentru proprietatea pe care o deține, și care sunt termenele pentru plata acestuia. Simplificarea, trecerea acestora în online și buna informare a cetățeanului sunt extrem de importante. Trecerea spre online nu face altceva decât să conducă la o reducere a costurilor de administrare, din punctul de vedere al contribuabilului. Mai există și costurile de administrare ale statului, care sunt cu atât mai mari cu cât birocrația este mai stufoasă. Eu am impresia că în România Mileniului III, în care digitalizarea înaintează cu un ritm extrem de alert, statul crește numărul de funcționari. Cred că o dată cu digitalizarea, introducerea și generalizarea plăților online, ar trebui să scadă semnificativ și costurile de administrare a taxelor, prin reducerea numărului de funcționari implicați în acest proces. În același timp, ar putea apărea și o majorare a veniturilor celor care vor rămâne în sistem, deoarece aceștia ar trebui să fie extrem de competenți și productivi.

 

Comments are closed.