Ne aflăm la o răspântie, într-o lume globalizată ce rezistă cu greu crizei datoriilor suverane. Modelul economic al ultimelor decenii, care a provocat șomaj endemic în țările cu economii dezvoltate și sclavie în țările emergente, are la bază o competiție acerbă între persoane, companii și state pentru locuri de muncă, bunăstare, profit sau poziții politice dominante, ce conferă acces la resurse. Din păcate această competiție, foarte dură în multe situații, nu se manifestă în aceeași măsură și după aceleași reguli și în România și asta din cauza mecanismelor birocratice, a influenței încă mari a statului în economie, în dirijarea finanțărilor, a resurselor în general, cu efecte dezastruoase asupra nivelului de trai, dar în special a motivării tinerilor, a clasei mijlocii și a antreprenorilor, cele mai dinamice segmente ale societății românești.
Restructurarea statului, modernizarea și adaptarea la realitățile lumii contemporane se face cu mare lentoare și doar declarativ, acesta semănând cu o trăsură prăfuită din secolul al XIX-lea în comparație cu vehiculele moderne ale lumii de azi, așa cum poate fi considerată azi majoritatea țărilor europene.
În acest mod decalajul real dintre Romania și Europa sau țările civilizate crește semnificativ și cred că nu avem șanse reale ca într-o generație să trăim comparabil cu majoritatea concetățenilor noștri europeni, perspectivă ce reprezenta una dintre dorințele noastre odată cu accesul în UE. Ne aflăm parcă într-o bulă, rupți de realitățile lumii de azi, pe care actuala criză o va sparge, confruntându-ne astfel cu o realitate dură.
Lipsa unui cadru legal, a unui mediu economic și social propice care să favorizeze o competiție onestă ne scoate în afara trendului urmat de popoarele civilizate și ne condamnă în continuare la un nivel de trai scăzut și perspective nu dintre cele mai favorabile pentru generațiile ce vin, fapt ce va conduce în continuare la fenomenul de migrație a “creierelor”.
Ar trebui să înțelegem cât mai repede, de la guvernanți și parlamentari la simpli cetățeni, că între competiția onestă dar acerbă și progres, civilizație, este o strânsă legătură și aceasta este singura cale spre bunăstare, așa cum o demonstrează lumea de azi.