Protecționismul, butoiul cu pulbere care poate arunca omenirea în criză

Dacă în urmă cu 10 ani lăcomia bancherilor a generat o criză economico-financiară fără precedent, cred că în viitorul apropiat politicienii care au îmbrățișat doctrina naționalist-populistă ar putea reprezenta detonatorul unei noi crize globale. Factorul declanșator al acesteia ar putea fi izolaționismul și protecționismul comercial, având ca punct de plecare un naționalismul greșit înțeles, la care sunt tentați să apeleze tot mai mulți șefi de state. Avem exemplul elocvent al politicilor duse de Donald Trump, care a retras SUA din parteneriatul Trans-Pacific și încearcă să impună bariere comerciale în relațiile comerciale cu Canada și Mexic, în tratatul NAFTA și chiar cu Europa.

Protecționismul american ar putea crea probleme industriei auto europene, și în special celei germane. Pe acest segment Germania este extrem de competitivă și are un volum ridicat de vânzări în Statele Unite, dar și în China. Orice șoc în comerțul cu autoturisme, cum ar fi majorarea taxelor vamale sau alte măsuri care ar conduce la o reducere a exporturilor de vehicule din Germania, UE și China, va pune o presiune mare pe industria germană, dar va conduce și la încetinirea ritmului de creștere înregistrat de economia chineză și la creșterea gradului de îndatorare al populației. Trebuie să fim conștienți că în țara mamă, la sediul central, au loc în special activități de cercetare-proiectare, marketing și management al acestor companii. Fabricile firmelor auto nemțești sunt amplasate în alte țări, precum Ungaria, Slovacia, Polonia sau alte țări din Est. Și România este prezentă în acest circuit prin fabricile de componente auto care au ajuns să joace un rol important în producția industrială din țara noastră.

În momentul în care va apărea un șoc pe segmentul automotive, acesta se va propaga foarte rapid pe întreg lanțul industriei, aflate azi la cel mai înalt nivel din toate timpurile, afectând fabricile care produc componente, pe cele în care se asamblează mașinile, dar va lovi și în industria software conectată din ce în ce mai puternic la acest domeniu. Plecând de la acest scenariu, având în vedere ponderea industriei automotive în economia europeană, o scădere accentuată a vânzărilor, determinată de politici protecționiste ale țărilor care importă mașini europene, ar putea fi factorul declanșator, trigger-ul, unei noi crize.

Chiar dacă încă nu au apărut semne evidente care să prevestească apariția unei crize, aceasta nu înseamnă că economia mondială nu este amenințată de recesiune, într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat. Volumul mare de bani injectat pe piață de marile bănci centrale a ieftinit costurile împrumuturilor și implicit al capitalului. Pornind de la aceste costuri reduse, finanțarea bancară a prins aripi și avansează cu ritmuri alerte, încurajând în primul rând consumul și apoi investițiile. Apariția unor posibile bariere în relațiile comerciale poate avea ca efect o frânare bruscă a consumului, urmată mai apoi de o scădere abruptă a producției, cu consecințele de rigoare.

Aceasta ar fi o potențială amenințare care ar putea apărea în primă fază în relațiile comerciale din zona trans-atlantică, iar apoi să se extindă și spre alte regiuni. Un alt pericol ne pândește însă din Asia, din China, pentru că economia din această țară este supra-încălzită. Și acolo a apărut același fenomen care vizează producția și consumul. După o lungă perioadă de timp, chinezii au început să deschidă baierele consumului intern, care până de curând era la un nivel extrem de redus, reușind astfel să evite riscurile generate de crizele de pe alte piețe. În plus, în China există o zonă de finanțare neformală, neinstituționalizată, extrem de puternică, dar necontrolată, care influențează semnificativ gradul de îndatorare al populației. Aceasta a atins un asemenea nivel încât orice mișcare în această zonă poate influența semnificativ evoluția economiei. Protecționismul despre care am vorbit mai devreme, promovat cu tărie de noul președinte american, ar putea însemna o reducere drastică a exporturilor Chinei spre Statele Unite, dar și spre Uniunea Europeană, pentru că în general războaiele comerciale escaladează și ajung să influențeze relațiile comerciale dintre mai mulți parteneri. În cazul Chinei există suspiciuni că ritmurile alerte de creștere economică, de 7-8% anunțate de autorități nu sunt neapărat reale și chiar și aceste cifre cosmetizate indică o decelerare a economiei chineze. Se pare că în realitate creșterea economică a Chinei este doar la jumătate din cea anunțată de autorități. Dacă aceste suspiciuni se dovedesc a avea o bază reală, avem o nouă amenințare asupra economiei mondiale, venită de această dată dinspre Asia.