Băncile străine își reduc expunerea în România

În ciuda creșterii economice semnificative consemnată de România anul trecut, în 2016 dezintermedierea bancară a continuat, iar datoria externă a băncilor, care include liniile de finanțare de la băncile mamă, s-a diminuat. Vorbim despre o scădere a finanțărilor dinspre băncile mamă de nu mai puțin de 3,4 miliarde de euro, până la 11,2 miliarde de euro față de un maxim de 25 de miliarde atins în 2008. Această tendință de diminuare a expunerii băncilor străine în țara noastră a apărut după anul 2012, când a expirat Acordul de la Viena, prin care principalele bănci prezente în România s-au obligat să nu retragă capitaluri semnificative de la subsidiare.

Putem observa astfel cum capitalul se retrage de la periferie înspre centru, ceea ce nu este un semn bun, pentru că ne arată o scădere a interesului acestor instituții bancare față de România. Iar motivele pot fi doar două, fie că aceste bănci nu mai au încredere în România, fie că se confruntă cu probleme “acasă”, în țările de domiciliu. Nu e normal ca după un an 2016 în care sectorul bancar românesc a înregistrat cote ridicate de profitabilitate, băncile mamă să își reducă expunerea pe țara noastră și să vorbim despre dezintermediere.

Consider că nu ar trebui să ne așteptăm la un aflux la fel de puternic de capital dinspre băncile mamă precum cel din 2008, însă nici la o diminuare mai drastică a expunerii. Aspectul pozitiv al acestei situații este acela că băncile din România au în acest moment suficient de multă lichiditate, bani plasați în depozite, pentru a putea susține procesul de creditare.

În condițiile în care sectorul bancar românesc are o medie a profitabilității peste cea europeană, neperformantele au scăzut foarte puternic, iar România a înregistrat cea mai mare creștere economică din Uniunea Europeană, deși bazată în special pe consum, se naște un semn de întrebare asupra motivelor pentru care asistăm la această retragere a capitalurilor. Este oare percepută România și această zona mai riscantă pe termen lung, având în vedere și recentele discuții cu privire la viitorul Europei cu două viteze?