Aprecieri asupra evoluţiei economiei şi industriei imobiliare – partea I

România este în plină criză economică, primele şi cele mai afectate domenii fiind industriile financiară şi imobiliară, aceasta datorându-se şi faptului că au avut în ultimii 3-4 ani o evoluţie spectaculoasă, cauzată în primul rând de explozia de investiţii străine în România odată cu accederea în U.E.

Criza financiară şi contracţia economiei globale au influenţat semnificativ şi industria românească în ansamblu începând cu sfârşitul lui 2009, generând probleme prin şomaj ridicat şi falimente, o povară în plus pe sistemul financiar, influenţând de asemenea semnificativ şi consumul.

Prin relansarea economiei globale, cred că primele semne pozitive vor apărea în anul viitor începând cu ultimul domeniu afectat – industria, cu precădere cea restructurată şi aflată în proprietatea multinaţionalelor, care se va dezvolta după modele noi post-criză.

Când vorbesc de model post-criză, mă refer la relansarea unor domenii de vârf cum ar fi energia regenerabilă, automobilele ecologice, IT, agricultura şi industria alimentară bio, ce vor accesa finanţări şi vor evolua după modele environment-friendly. Acelaşi model presupune o schimbare de perspectivă asupra valorii şi accesibilităţii banilor, chiar dacă vor fi influenţate de aspecte inflaţioniste, precum şi o schimbare de poziţie faţă de consumul energetic. Este evident că problemele energetice şi de mediu vor declanşa următoarea criză majoră pe plan global.

Ca efecte ale crizei prezente, consider că mare parte din industria inadaptată şi întreprinzătorii fără viziune managerială vor dispărea, lăsând locul unei industrii cu preponderenţă nepoluante, cu consum energetic redus, orientate spre viitor şi conduse de către manageri competenţi.

Ultima restructurare masivă pe care România nu a reuşit s-o facă înainte de a intra în U.E. va fi definitivată de această criză. Sistemul financiar şi industria imobiliară vor fi ultimele sectoare care vor depăşi criza, pentru că cel dintâi n-a reuşit să elimine rapid creditele neperformante şi să stabilească un nou start, iar cel de-al doilea este conservator şi orientat înspre trecut.

Sistemul financiar va trece în următoarele 6-12 luni printr-un purgatoriu binefăcător, pregătindu-se pentru o perioadă de consolidare – România nu are totuşi nevoie de peste 40 de bănci. Industria imobiliară se va confrunta cu amputări şi falimente răsunătoare până când va începe să se dezvolte pe o nouă bază în care localizarea, urbanismul de calitate, consumul energetic scăzut, casele ecologice vor veni ca răspuns firesc, cu preţuri accesibile, la cerinţele unor clienţi pretenţioşi.

Din păcate, revenirea economiei româneşti nu se va face rapid, datorită lipsei de viziune a autorităţilor, a unui aparat birocratic greoi şi costisitor precum şi a unor bugete ineficiente care o trag în jos ca o piatră de moară.

Singura şansã va fi odatã cu implicarea mai activă a FMI în politicile economice şi în gestionarea restructurãrii cheltuielilor bugetare.